- a lungi vorba
- to protract a conversationto talk too much about a thing.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a lungi vorba
Look at other dictionaries:
lungi — LUNGÍ, lungesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A (se) face mai lung; a (se) întinde. ♢ expr. (refl.) A i se lungi (cuiva) urechile (de foame) = a răbda de multă vreme de foame, a fi foarte flămând. A i se lungi (cuiva) ochii (sau căutătura) a drum =… … Dicționar Român
vorbă — VÓRBĂ, vorbe, s.f. 1. Cuvânt. 2. Şir de cuvinte care exprimă o cugetare; gând, idee exprimată prin cuvinte; spusă, zisă. ♢ expr. Auzi vorbă! = ce spui! se poate? e posibil? Ce vorbă! = în adevăr, fără îndoială. A avea o vorbă cu cineva = a avea… … Dicționar Român
întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… … Dicționar Român
lung — LUNG, Ă, lungi, adj., adv., s.n. I. adj. 1. Care are o lungime mare, ale cărui capete sunt depărtate unul de altul. ♢ expr. A avea mâna lungă (sau degete lungi) sau a fi lung de mână (sau de, în degete) = a avea obiceiul să fure, a fi hoţ. A fi… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
barză — BÁRZĂ, berze, s.f. Pasăre călătoare cu ciocul roşu, gâtul şi picioarele lungi şi cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre; cocostârc (Ciconia ciconia). – cf. alb. b a r d h ë. Trimis de paula, 21.03.2008. Sursa:… … Dicționar Român
amâna — AMÂNÁ, amấn, vb. I. tranz. 1. A trece la îndeplinirea unei acţiuni într un moment ulterior celui stabilit iniţial. 2. A purta cu vorba pe cineva. – A3 + mâne (= mâine). Trimis de cata, 07.01.2009. Sursa: DEX 98 AMÂNÁ vb. 1. (Transilv.) a… … Dicționar Român
tărăgăna — TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acţiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acţiune, o soluţionare. ♦ A merge încet, anevoie, târându şi… … Dicționar Român
înnădi — ÎNNĂDÍ, înnădesc, vb. IV. 1. tranz. A i adăuga unui obiect (cosând, înnodând, lipind etc.) o bucată, o porţiune (de acelaşi fel), pentru a l mări, a l lungi etc.; a pune o nadă. ♢ expr. (refl.) A se înnădi la vorbă = a se porni la vorbă, a se… … Dicționar Român
ţap — ŢAP, ţapi, s.m. 1. Masculul caprei domestice, al caprei negre şi al căprioarei. ♢ Ţap ispăşitor = a) (în Biblie) ţap (1) pe care marele preot îl încărca la sărbătorirea ispăşirii cu toate păcatele neamului lui Israel şi care era apoi alungat în… … Dicționar Român
aşterne — AŞTÉRNE, aştérn, vb. III. 1. tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafaţă. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăştia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. tranz. A pregăti (şi a întinde) aşternutul sau, p.… … Dicționar Român
